In tutorial v-am explicat pasii pe care trebuie sa ii parcurgi pentru a fi gata de drum. Noi pentru asta ne-am alocat 2 zile. Eii, nu a fost sa fie chiar asa. Ne trezim sambata dimineata la Calin sa prindem avionul de Paris de la ora 10:30, ajungem din timp la aeroport, ne luam biletele si urcam in avion. Si asteptam. Si asteptam! La 20 de minute dupa ce trebuia sa plecam, suntem anuntati de pilot ca o piesa e defecta si nu putem decola. Am asteptat inca 10 minute sa vedem daca o gaseste un mecanic in “depoul” Lufthansa insa ghinion. Suntem toti dati jos din avion si mergem sa ne luam bagajele. Insa aici avantaj noi, cei doi care merg cu bagajele de 5 kg in Vietnam. Nici nu ne oprim la banda de ridicat bagajele, ci ne ducem la biroul Air France din terminal. Gagica de acolo zambeste molipsitor. Zambim si noi si o intrebam cum de nu e stresata, ca urmeaza sa vina 50 de oameni nervosi sa ii faca ziua mai grea. La care ea ne zice: “Si avionul de la 7:30 a fost anulat, asa ca nimic special”. Noi ne prapadim de ras si ii dam biletele de Vietnam. Se uita lung la noi si incepe cautarea de alternative. Dupa vreo 15 minute avem bilete de Turkish Airlines de 1700 de Euro (pe care bineinteles ca NU noi le-am platit), gratie Star Alliance. Singurul disconfort a fost ca avionul ajungea la 5 dupa-masa in loc de 10 dimineata cum era planificat. Am plecat acasa si seara la 19:00 am fost in aeroport pentru zborul de Istanbul. Tipa de la check in ne-a intrebat de vreo 3 ori daca sigur numai asta ne e bagajul pentru Vietnam, vazandu-ne cu ghiozdanelul pe spate. Zborul a fost foarte misto, serviciile de la Turkish fiind de top, si la 17:00 ziua urmatoare eram la Ho Chi Minh. Ne-am stresat un pic, deoarece Luci a venit cu Finnair, insa a fost ok-ish deoarece si el a avut intarziere din cauza unui defect si a zburat prin Osaka pana la urma.

Iesim din terminal, incepem sa transpiram de la aerul umed si cald. Erau 32 grade C afara. Negociem un taxi si ajungem la hotel. Sarbatorim cu o bere.

Dupa o noapte de petrecere, ne regrupam la un mic dejun copios si o luam in cautare de anunturi, dar nu inainte de a ne cumpara cartelele de Vietnam. Am folosit providerul Vinaphone, ce s-a dovedit foarte bun ca si semnal de-a lungul intregului vietnam. Aproximativ 10$ cartela. Am notat niste numere de telefon de pe craigslist si am dat turul hostelurilor.

Mai intai ne-am inalnit cu o Australianca care vroia 300$ negociabil pe motocicleta ei. Noi fiind Est Europeni nu am putut sa nu negociem cu ea, ultimul pret fiind de 280$. Insuficient! Mai departe ne-am intalnit cu un vietnamez care avea 2 motociclete de dat la 250$ si nu vroia sa lase nicicum din pret. Erau decente, dar stiam ca putem mai bine. Mai erau niste motociclete ce pareau foarte ingrijite de vanzare de la un expat care avea un bar englezesc in zona turistica, insa acelea costau 350$. Dupa aceea ne-am intalnit cu un belgian de pe craigslist. Belgianul meu! Avea motorul la vanzare cu 200$. In drum spre hostel s-au mai aciuit la noi niste baieti care aveau la vanzare motoare in aceeasi curte. Pana la urma am ajuns sa testez 4 motoare din care 3 le-am luat. Great success! Eu cu 175$, baietii cu cate 200$. Partea grea era rezolvata.

Restul dupa-mesei am petrecut-o cautand echipament. Ghiozdane, elastice, tricouri, ahm…esarfe iar seara am trecut prin niste locuri faine din Ho Chi Minh City. Mai intai am urcat la o bere in turnul Bitexco si dupa aia am trecut pe la primarie, de unde si-au dat startul cei de la Top Gear.

Restul serii l-am petrecut la obisnuita bere si pachetele de primavara. Calin s-a scarbit inca de pe acuma de pisica de mare afumata si a jurat ca nu isi mai cumpara in viata lui. Ca niste oameni responsabili, ne-am culcat la 4, ca stiam ca ne asteapta un drum lung ziua urmatoare. Stiam ca va fi bine, moralul era sus si eram pregatiti. Oare?