Citatul zilei: “Stai un pic, sa treaca adrenalina”, Calin

Tragand concluziile zilei anterioare, am decis ca de data asta sa facem lucrurile asa cum trebuie si sa ne trezim din timp. La 8:30 ceasurile au sunat, noi nu am protestat, ne-am zvarcolit in pat dar la 9 eram deja afara. Am mers la benzinarie sa facem plinul (adica de la butoiul de benzina de vis a vis) si observand ca Luci a facut pana, am decis sa facem prima revizie la motoare. Am lasat motocicletele la mecanicii de la colt pentru schimbul de ulei iar Luci a decis sa faca o investitie majora de 15$ pentru a-si repara pornirea de la buton. Profitand de timpul liber, am decis sa mergem la plaja, care era la 50m de la casa mecanicului. Imaginea n-a fost rea deloc:

Ne-am prostit un pic pe acolo, Calin s-a murat pentru prima data in mare si am baut o berica. Ne-am intors dupa o vreme ca sa gasim motocicletele inca neterminate asa ca am asteptat jumatatea de ora mancand ceva de la doamna de langa.

Motocicletele erau gata, ne asteptau serpentinele. Am pornit bine si kilometrii treceau repede. Pana cand am ajuns la poalele muntilor. Acolo ne astepta un snur de asfalt, lat cat o masina, pe care circulau si autobuze. Am pornit un pic reticient, la fiecare curba mai ascutita dand un claxon, stiind ca nu am prioritate de marime, asa cum se obisnuieste aici. Am prins gustul repede, asa ca eu si Calin am inceput sa ne jucam pe serpentine, facand un mini concurs pana sus. A castigat el, avand mototorul setat in modul sport in carburator.

Sus in varf deja eram bine in zona de plantatii de cafea. Ne-am oprit sa il asteptam pe Luci si sa savuram o cafea locala. Cafeaua in Vietnam e ceva senzational. Sunt pe locul 2 in lume ca si cantitate exportata, daca ati consumat ceva de Nestle, sunt sanse bune sa fi fost cu cafea din Vietnam si calitatea la fata locului e ceva nemaintalnit. Eu, care nu beau cafea aproape deloc, am reusit sa dezvolt o mini dependenta. Asa ca batranul din varful dealului a adus niste cafea din fundul gradinii, cam la fel cum te serveste bade Ion cu niste palinca la noi in Ardeal.

Ii dam drumul mai departe si serpentine din nou. Curbele vin din ce in ce mai repede si noi ne lasam din ce in ce mai tare. La un moment dat ma desprind si nu vad pe nimeni in oglinda retrovizoare. Opresc la o terasa de bambus si astept. Si astept. Si nimic. Dupa 20 de minute apare Luci cu Calin, venind agale. Azi a venit randul lui Calin la cascadorii. La o curba nu s-a lasat suficient, s-a speriat si a iesit pe pietrisul de pe margine dar a avut prezenta de spirit, a lasat motorul sa curga in sant iar el a sarit pe niste liane de pe pietrele care margineau drumul. Ca norocul ca nu a fost pe partea cu parapetii. Luci radea cu pofta. Zice ca a ajuns la locul accidentului, au scos motorul din sant, au constatat ca singura paguba e numarul de inmatriculare e rupt si Luci deja dadea sa plece. Dar Calin inca tremura de la socul deraiarii. Si atunci i-a zis “Stai un pic, sa treaca adrenalina”. Ne-am distrat copios de tot incidentul povestit la tereasa de bambus.

Dupa ce am coborat dealul, drumul a devenit mai usurel, serpuind usor printre sate, intrand in Da Lat pe o autostrada, care desi era interzisa motociclistilor, noi am mers pe ea. Acest oras are un aer foarte european. Se vede ca era locul preferat de francezii proprietari de plantatii. Acolo am tras pe dreapta in centru, unde am luat o masa copioasa.

Restul serii a fost relaxata. Am gasit un hostel unde am stat in camera cu 3 gagici, una din ele avand talentul special de a putea face spagatul pe doua paturi supraetajate si am mers la un local sa vedem cum Australia isi ia o bataie de la Olanda. Eu mi-am facut tunsoarea de Vietnam, ca si prima data cand am fost. Am optat pentru o creasta de data asta, ceea ce a fost destul de dificil de explicat pentru doamna de la frizerie. Pe langa asta am mai luat o teapa de 5$ cu niste fructe uscate, care nu au fost bune de nimic.

Harta: