Citatul zilei: “Whoooooa!” Lorand, Luci, Calin

Ziua a inceput devreme, dupa un mic dejun rapid, la ora 9 eram deja in fata motocicletelor tragand de coardele elastice pentru fixarea bagajelor. Facea sens, ca urma sa intram pe autostrada Ho Chi Minh, ce serpuieste prin jungla pe langa granita cu Laos. Am pornit agale prin traficul de dimineata si nici nu am facut cateva sute de metri ca deja aveam primele probleme. Luci nu prea era in forma, ii cam murea motorul si erau probleme mari la repornire. I s-au rupt tenisii cu care au venit iar kickstarter-ul nu avea cauciuc pe el, asa ca de cate ori incerca sa il reporneasca il lovea in talpa si durea din ce in ce mai tare. Trebuia gasita o solutie. Ne-am urmat drumul spre iesirea din Hue si unde am vazut un sir de magazine, am tras pe dreapta. Luci a inceput cautarea pentru un set de incaltaminte dar e o problema mare in Vietnam, cum statura locuitorilor nu e tocmai aceeasi ca si a celor din Europa, asa ca incearca tu sa gasesti pantofi 44, undeva la marginea orasului. Solutia salvatoare a venit de la un magazin high end de sandale, unde trebuie sa recunoastem ca Luci s-a rasfatat, gasind si cumparand sandale cu partea de piele PRADA si talpa GUCCI cu 10$.

Cu problema rezolvata am iesit relaxati din Hue si am luat-o spre jungla. Drumul a inceput cu o calitate indoielnica, aproximativ ca si pe un drum judetean vechi de pe la noi, dar in apropiere de autostrada Ho Chi Minh, am dat de o portiune proaspat refacuta, ce a fost fantastic. Curbe, asfalt perfect, viteza si priveliste pe masura. Am inceput sa ii dam. Ne simteam fantastic. Dupa 20 km intram pe “autostrada”, ce semana cu un drum national cu o banda pe sens de la noi, in stare foarte buna. Am facut cativa kilometri si ne-am oprit la benzinaria clasica de sat, pentru o pauza. Ne asteptau niste copii voiosi, cu care am incins un mini fotbal si ne-am hidratat pentru drum.

Nici nu am pornit bine, ca am fost incercati din nou, de aceasta data de vreme. A inceput o ploaie torentiala, de genul de care ne era frica ca o sa prindem cat stam in Vietnam. Ne-am tras pelerinele, ne-am spus rugaciunea si am pornit la drum. Pe partea de sus era ok, isi faceau pelerinele treaba, insa pe picioare imi curgea apa direct in pantof. Dupa 10 minute de mers simteam cum imi innoata degetele in pantof si apa rece vine in siroaie. Am zis ca asta e, face parte din experienta, iar zeita Fortuna a fost de partea noastra. Dupa aproximativ 40 minute ploaia s-a oprit si pe jos deja incepea sa se uste. Ne-am dat jos pelerinele si cum era destul de cald afara, vantul de la mers ne-a uscat si pe noi. Pana si pantofii imi erau in stare ok dupa 3-4 ore. Am mai facut o pauza la o carciuma de sat, unde aveau masa de snooker si urma sa intram intr-o zona speciala. Am trecut pe langa dealurile cele mai sangeroase din razboiul din vietnam, printre care si Hamburger Hill. Cunoscand istoria, este un loc cutremurator de traversat. In stanga si dreapta dealurile sunt decojite de la atacurile cu Agent Orange ale armatei americane. Chiar si dupa 45 de ani dupa razboi tot ce creste acolo sunt niste ierburi si arbusti. Stim ca mama natura e extrem de puternica, insa aici distrugerea parca a fost prea mare. Ne-am oprit un pic sa privim dealurile si am continuat. Am parasit valea raului si am intrat pe autostrada QL 9 care duce spre granita cu Laos. Aici iarasi un drum perfect ne duce spre urmatoarea noastra cotitura. Deja aici era plin de camioane care transportau te miri tu ce marfuri catre Laos si cel mai probabil Thailanda. Legendele urbane zic ca pe aici trec camioane incarcate cu caini vagabonzi, ce ajung ca specialitati pe masa in Thailanda. Cert e ca noi nu am vazut asa ceva. Numai tiruri cu bambus sau prelata trasa pe ele.

Pauza ne-am facut-o in oraselul de granita Khe Sanh, unde culmea, nu am gasit un restaurant la cotitura drumului asa ca am facut un tratament cu dulciuri si apa si ne-am pozat cu monumentul comunist de pe marginea drumului.

Si ne-am pornit! Aici urma sa inceapa cea mai spectaculoasa parte a “autostrazii”. Drum cu o banda, jungla in stanga, jungla in dreapta si doar cateva catune pe drum. Absolut spectaculos. La inceput era semi-uscat si ne-am bucurat de asta, insa incet incetisor am inceput sa urcam. Baga a 2-a si top top spre varf. Iar in varf deja eram in nori. Sau ceata se lasase peste noi. In orice caz, noi ne bucuram de fiecare minut.

Spre dupa-masa tarzie si odata cu urcarea in inaltime temperatura se lasa, asa ca in varf de deal ne-am decis sa facem o pauza de luat echipamentul anti-frig pe noi. Ne-am distrat bine, mai ales pe seama lui Luci, care avea sosete groase numai pe culoarea alba, potrivindu-se la fix cu vremea si sandalele lui proaspat achizitionate.

Am continuat fredonand in casca si ne bucuram de peisaj. Ne-am oprit la cateva cascade pe drum, am admirat jungla si flora total diferita fata de ce gasesti pe la noi si ce era cel mai misto: drumul era doar al nostru. pana la drumul pe care am iesit de pe “autostrada” am vazut maxim 3 scutere. Acolo e ca si cum ai fi pe propriul tau teren de joaca. Stau acuma si rememorez drumul si imi imaginez cum era daca m-as fi dus acolo cu TDM-ul meu de acuma. Pfoai! Distractie ca si distractie, dar ne-am speriat un pic cand Calin o ia in fata si il prindem din urma stand deasupra unui sant frecandu-se la ochi. I-a intrat o musca si isi facea griji. Ca norocul, nu s-a inamplat mare lucru. Am trecut si prin cateva catune, unde atmosfera era cam ca si in evul mediu. Copii pe jumatate goi ieseau la drum sa ne faca cu mana, case de bambus fara electricitate si fara alte luxuri cu care noi suntem mult prea obisnuiti. Pun pariu ca oamenii aia trebuia sa parcurga drum bun numai sa isi aduca apa iar mancarea si-o asigurau din agricultura de subzistenta. Asa am continuat pana la lasarea serii.

Incet incet seara se lasa si aveam de luat o decizie: continuam pe autostrada Ho Chi Minh pana la parcul national Phong Nha Ke Bang, cum era planul initial sau coboram pe coasta la Dong Hoi. Drum pana la parc mai era mult, undeva in jur de 100 km de drum de munte iar Dong Hoi era la 60, asa ca am mers pe a doua varianta. Am trecut peste 2 dealuri si eram la coasta. Pe drum am inceput sa avem probleme, mai intai eu, aparent de la mult urcat mi s-a intins lantul si imi tot cadea si trebuia sa ma opresc sa il pun la loc iar Luci avea probleme cu alternatorul. Sub 30 km/h nu ii lumina farul suficient. Mai adaugi la asta si drumul prost si asa era el sa loveasca o vaca ce statea fain frumos in mijlocul drumului. Noroc inca o data de un reflex bun si l-a evitat milimetric. Noi urma sa auzim asta la bere in oras. Eu am mai avut o patanie, cand m-am oprit in jungla sa verific GPS-ul de pe mobil. Deja era intuneric bine, Calin si Luci au venit langa mine sa se uite si ei si dintr-o data vad ca sar amandoi. La cativa metri de minte. Calin ma intreba daca n-am vazut, la care eu: Ce? Cica a trecut ditai gangania cat pumnul pe langa fata mea, probabil ca atras de lumina. Cam atat a fost folosirea GPS-ului pe seara aia. Continuarea a fost calma, in Dong Hoi am gasit un hotel, ca de obicei la 15$ si am mers la niste beri sa calmam spiritele. Luci si-a aruncat sosetele albe ce devenisera gri intre timp si toti trei simteam pe spate drumul lung ce tocmai il parcursesem. A fost o zi foarte buna!

Harta aproximativa: