Citatul zilei: “Nu e tare poza asta?”, Luci
Dimineata in Dong Hoi era linistita. E un oras turistic doar in sensul ca lumea se opreste aici sa doarma in drum spre parcul national Phong Nha Ke Bang, care face parte din patrimoniul UNESCO si are cea mai mare pestera din lume si a doua cea mai mare pestera din Vietnam. Noi am inceput devreme ca de obicei. Service-check-ul pentru motor ne-a prins din urma iar eu cu Calin aveam probleme cu lantul. Asa ca ne-am lasat motocicleta la service-ul autorizat Honda la cateva case de hotel si ne-am dus sa mancam. Pe cand ne-am intors, doar un motor jumate era gata asa ca am mai stat pe malul raului deloc spectaculos inca vreo ora sa se termine revizia. Cu lanturi scurtate si ulei nou in motor am luat-o la drum. Dupa 60 km eram la intrarea parcului. Incepeam sa fim din nou incantati.
Am ajuns incet la intrarea principala, cu o parcare bine organizata, asemanator cu ce vezi in occident. Casa mare de bilete, restaurant, magazine cu suveniruri. Am inceput sa studiem oferta si deja incepea sa ne pare rau. Puteai sa merg intr-un treck de 3 zile pana la cea mai mare pestera din lume, sa petreci timp in jungla, sa faci trasee sau ce fac majoritatea, adica sa inchiriem o barca si sa mergem pana la pestera Phong Nha, a doua cea mai mare pestera din vietnam. Nici varianta asta nu era prea rea. De obicei o barca era inchiriata de un grup de pana la 12 oameni asa ca am vrut initial sa ne aciuim la un grup, dar dupa ce am asteptat am zis ca facem o aroganta si platim noi cei 35$ pentru inchirierea barcii si inca 4$ pe bilet. Si a meritat din plin. Ne-am facut plinul cu bere si biscuiti Oreo si am mers in parcarea de barci.
Acolo un tip ne-a facut semn sa il urmam si un capitan cu fi-su ne-au luat la bord. Am pornit pe rau in sus. Formatiunile carstice se insirau pe un mal si altul ca niste palarii de vrajitoare ce ne ghidau catre intrarea in pestera. Era soare afara, ne bucuram de bere si Oreo si voia buna era la maxim.
In apoximativ 40 de minute am ajuns la intrarea pesterii. Spre mirarea noastra acolo nu a trebuit sa coboram din barca. Pur si simplu motoarele s-au oprit, barca s-a decapotat si baietii au inceput sa vasleasca. Partea deschisa turistilor are 1.5 km lungime si a fost fantastic. Erau niste stalactite extrem de mari inauntru, daca bine imi amintesc printre cele mai mari din lume, una din ele in jur de 8m lungime.
Aici e pacat ca nu aveam DSLR-ul la mine. Cu mobilul se poate cuprinde doar partial ce este inauntru in adevarata sa splendoare. Ne-am delectat in pestera, o parte mica de la intrare l-am facut pe jos si barca ne astepta la iesire sa plecam. Cand scoatem capul din pestera, surpriza. Ploua de rupea.
Nu a ramas decat sa speram ca pe cand ajungem in “port” sa se opreasca sau macar lase ploaia. Pelerine si experienta aveam deja. Si intr-adevar, pe cand am ajuns era mai lejera treaba. Dupa experienta de o zi inainte, mi-am cumparat 2 pungi cu care mi-am infasurat picioarele si cu care aratam cel mai ridicol din statiune. Dar functiona. Presupun ca trucuri vechi de motociclist. Incetisor ne-am pornit la drum dar stateam prost cu benzina si aici am facut o prostie ca imi aminteam ca este o statie in directia din care am venit, care nu era de gasit. Pana la urma am gasit la unul in curte o benzinarie de sat, dar ne-a costat vreo 40 de minute la drum. Pe cand am alimentat ploaia se oprise si peisajul era superb.
Drumul se usca din ce in ce mai tare, traficul se rarea si iar ne simteam ca si pe terenul nostru de joaca. Am urcat un deal si in varf iesea soarele de dintre nori. A fost una dintre cele mai frumoase iesiri de genul asta pe care le-am vazut vreodata. Am stat sa pozam faza alaturi de o duba de turisti localnici.
La coborare soarele a iesit complet si restul dupa-amiezii a fost excelent. Vant in plete, vreme buna si trafic rarefiat. Asa am rulat pana spre intunecare.
La intunecare dezastrul a lovit. Luci si-a dat drumul la lampa si ceva a puscat in motor. Initial nu lumina iar mai apoi nu vroia sa mai porneasca si cand dadea la kickstarter sa porneasca troncanea ceva inauntru. Eram in mijlocul campului, dar trecusem printr-un sat cu cativa kilometri in urma asa ca m-am intors sa caut reprezentantul oficial Honda. N-a fost greu de gasit ca avea semn in fata portii. Am intrat pe intuneric la el in casa. Saracul om lua cina cu familia si va dati seama ce fata a facut cand ii intra un turist strain la el in casa gesticuland. Cumva ne-am inteles ca am nevoie de o sfoara. Am gasit ceva pe veranda si cand ma intorceam la motor vad ca astialalti doi apar, Luci fiind impins cu piciorul de un alt reprezentant oficial Honda. Cica stateau in drum a venit tipul asta si s-a uitat si prins din prima ce are motorul. A incalecat pe motorul lui, a pus piciorul pe motorul lui Luci si i-a dat drumul spre atelierul lui. I-am multumit primului om pentru sfoara si ne-am dus vis a vis la atelier. Mecanicul acesta era incredibil. I se misca mana cum nu am vazut la nimeni pana acuma. S-a dus in spate, a gasit un alternator de pe alt motor l-a montat si mai apoi a insistat sa polizeze protectia de lant sa se potriveasca cu noua piesa. Toata miscarea a durat aproximativ 25 de minute cu tot cu test drive-ul de dupa. Cost total, 13$.
Ne-am continuat drumul pe noapte, cum nu prea era trafic dar la viteza redusa. Lampa lui Luci nu prea batea asa ca trebuia sa tina aproape de unul din noi. Ne-am oprit si in camp, unde am aflat pentru prima data ca Calin este pasionat de astronomie. Stelele se vedeau foarte clar in seara aia. Am povestit un pic despre constelatii si ne-am continuat drumul. Am ajuns intr-un orasel si deja se simtea oboseala. Tensiunea se simtea in aer, Luci se plangea de lumina si faza cu vaca cu o zi inainte, lui Calin ii era super foame si nu intelegea cum putem noi trai numai cu bere iar eu vroiam sa ajungem la Vinh. Am luat cea mai inteligenta decizie si am intrat la primul restaurant.
Ne-am mai dres cu un Pho si ne reveneam. Incepeam sa ne relaxam si am luat a doua decizie inteligenta pe ziua aia. Un pic mai in spate am vazut un hotel fain intr-o intersectie si am decis ca dormim acolo si ziua urmatoare urma sa pornim super devreme. Tragem in parcarea hotelului, care era unul de 4 stele intr-un oras de camionagii. Mergem la receptie si camera tripla era la 15$. L-am luat pana nu s-a razgandit. Ceva nu parea in regula. Am dat verdictul ca probabil era un loc in care ceva mahar din zona isi spala banii, dar ce poti sa zici, ne-am bucurat din plin de camera super misto, de accesul la acoperis si berile baute acolo, meciul de fotbal de la barul de vis a vis si mai apoi un somn binemeritat.
Harta aproximativa: