Islanda mi-a placut inca de la aterizare in aeroport. Arhitectura nordica cu mult lemn si linii simple dar moderne si practice se muleaza bine pe gusturile mele.

Ne-am alimentat cu bere pe cateva zile din aeroport, deoarece auzisem ca nu au bautura cu alcool in supermarketuri ci doar la puncte autorizate unde se fac cozi. Tot din acelasi loc am luat o cartela de telefonie locala cu 10 Euro, care includea si trafic de internet si care s-a dovedit utila pe parcurs.

Ne astepta pe aeroport tipul de la rental car company cu un carton cu numele lui Sergiu. Dupa cateva semnaturi ne-a dat masina, o Toyota Rav 4 cu tractiune integrala, si ne-am pornit spre cazarea din Reykjavik.

Era deja 10-11 seara si lumea era infometata tare dupa o zi lunga in care ne trezisem la 4 dimineata. Sergiu, eroul serii, a avut inspiratia sa aduca o tableta de slana de casa, calitatea I si niste ceapa. O idee geniala cu care am economisit zeci de euro de caciula. Mersi Sergiu Dupa acest festin ne-am bagat satisfacuti la somn.

A doua zi ne-am pornit de dimineata pe coasta spre Vik (prima noastra destinatie).

Alex zicea ca se anunta vanturi de 80 kph. Nimeni nu a dat mare importanta anuntului si ne-am pornit de indata. Dupa primii kilometri in afara Reykjavikului am inceput sa vedem masini abandonate pe marginea drumului. La primele nu le-am dat importanta, dar pe masura ce inaintam, masinile abandonate erau o prezenta constanta, masini mici prin santuri, jeepuri cu avariile puse dar fara oameni in ele.

Ne-am zis in sinea noastra ca cei care le-au abandonat n-au fost destul de atenti dar ca noua nu o sa ni se intample asta Well, guess what? Nu ni s-a intamplat asta 😛 In schimb in fata se deschidea un peisaj selenar. In Islanda peisajul, in unele locuri, seamna cu suprafata Lunii. Campuri intregi de movilite negre si sterpe cat vezi cu ochii. De asta multe filme SF se filmeaza in Islanda. (E.g. Prometheus, Thor)

Primul obiectiv pe ziua respectiva era o cascada faina – Seljalandsfoss. Am ajuns la ea, eram doar noi si inca un batranel intr-un alt jeep. Batranelul Da sa iasa afara, face doi pasi spre cascada si se dezechilibreaza dupa care se baga inapoi in masina.

Afara batea cel mai salbatic vant pe care l-am vazut vreodata. Trebuia sa tii foarte bine de usa de la masina ca sa nu ti-o smulga. (Ne-au avertizat si cei de la car rental ca multe usi sunt smulse de vant).

Din fericire eram bine echipati toti asa ca ne-am pus cagulele, jachetele de ski, ochelarii de ski, si am iesit sa-l infruntam. Lupta cu elementele naturii era distractiva si se simtea adrenalina si entuziasmul. Daca sareai in sus un pic, vantul te ducea cativa metri in fata. Wohoo, I can fly! 😀 Intr-o clipa de neatentie, o rafala de vant a zburat-o pe Kriss de pe picioare si a tarat-o cativa metri si a trebuit sa o salveze Sorin.

Dupa faza asta am stat cu ea si am mers toti catre cascada. Era cea mai frumoasa cascada ce am vazut-o pana acum. In fata era un perete mare vertical de deasupra caruia se scurgea un rau, formand cascada. Peretele era scobit mult in interior in spatele cascadei si puteai sa mergi prin spatele ei sa vezi cum cade apa cu putere, transformandu-se intr-un abur in partea de jos iar in locul unde atinge pamantul totul e inghetat de jur imprejur.

Cam asa arata in poza:

Dupa cascada asta faina de abia asteptam sa o vedem pe urmatoarea. Insa vremea se inrautatea vazand cu ochii, asa ca dupa o incercare esuata de a ajunge la a doua cascada, in care vantul ne-a smuls o parte din oglinda, ne-am decis sa mergem direct la cazare care era la vreo 20 de km. Dupa cativa km vantul a inceput sa fie si mai salbatic decat la prima cascada daca poti sa-ti imaginezi. Am ajuns la nivelul la care nu mai vedeai la 2 m masina din fata ta si stateam toti opriti in coloana, dar fara se ne vedem. Nu vedeai nimic in fata din cauza ca vantul spulbera zapada afara cu 200 de kph (am aflat dupa). Masinile erau oprite toate, Sergiu care era la volan era un pic stresat si vroia sa depaseasca desi nu se vedea nimic nimic. Era ca si cum ai fi intr-o oala cu lapte. Am reusit sa-l calmam inainte sa ne bage intr-un sant.

Cam asa arata din masina vizibilitatea intr-un whiteout, cu +- pe alocuri.

Acuma devenea totul clar – asa sfarsisera se pare cei de care povesteam la inceput cu masinile in sant si nu aveam de gand sa sfarsim si noi asa. Era ziua 2, aveam inca multe de vazut Asa ca am stat cuminti vreo 1h in masina pana cand vezica n-a mai rezistat si trebuia sa iesim la baie. E interesant sa iesi afara la o pisare la 200 de kph. Devine un concurs de viteza, asa ca iti desfaci slitul din masina si apoi pe locuri, fiti gata, go go go Iesi, te tii cu o mana de masina sa nu zbori cu totul si cu cealalta faci manevra in timp ce te uiti la masinile din coloana care stau la 2 metri de tine si se uita cum te pishi Dupa prima manevra de genu asta am zis ca eu nu mai ies afara si mi-am pregatit un PET. La fel si Sergiu. Pisu la pet nu e asa usor pe cat suna daca nu ai o sticla cu gatul foarte larg dar cu multa atentie se poate face. Mai greu era pentru Kriss care a zis ca data viitoare isi aduce o palnie :)))

Sergiu, soferul,  era tot mai ingrijorat. Se putea masura stresul lui in mililitri. Cat am fost blocati in masina a reusit sa umple o sticla de 1 litru

Am sunat la 112 si ne-au zis ca o sa vina, dar ca o sa le ia ceva timp ca nici ei nu vedeau nimic.

Dupa un timp asteptarea a inceput sa-si spuna cuvantul. Kriss s-a izolat in Plants vs Zombies iar eu m-am pus pe ascultat niste metale grele. A fost un moment perfect in care simteam cum se combina perfect duritatea metalului cu salbaticia vantului de afara. In mediul lui natural, metalul suna mult mai bine decat cand il asculti in linistea casei tale.

Dupa lungi asteptari (7h in care am parcurs 5 km) vedem un jeep venind din directie opusa.

Ies afara sa vad cine e si vad ca erau niste indieni la care le sparsese vantul geamul lateral si aveau un troller pus in locul lui. Indienii erau doar niste turisti care salvasera niste francezi la care vantul le-a spart complet parbrizu si care au stat pititi dupa bancheta din spate vreo cateva ore. Se pare ca nu erau ei salvatorii nostri.

Insa la scurt timp apare si masina de la echipajul de interventie. Un “tanc” de masina cu 12 locuri, cu roti de dimensiunea unei dacii. Ne spun sa abandonam masina cu tot ce e in ea si sa ne urcam la ei.

Zis si facut. Au incercat sa ne cazeze la cateva pensiuni presarate prin pustietatea Islandeza insa toate erau fully booked. Le zicem unde e cazarea noastra si incearca sa ajunga, insa accessul era imposibil chiar si pentru tancul lor din cauza zapezii, asa ca renunta si ne duc la un alt hotel unde erau doua autobuse cu adolescenti olandezi.

Ne-au intampinat cu aplauze. Nu era curent, nici apa calda din cauza ca furtuna rupse liniile de curent. Asa ca am stat la lumina lumanarii, ne-au dat de mancare si de baut si ne-am pus la somn.

Lectia zilei: Nu va porniti la drum daca site-ul oficial de prognoza arata sageti de vant colorate in rosu, si valori ale vitezei vantului de peste 25 m/s.