Ne-am pornit inapoi spre Reykjavik. Pe drum ne-am oprit sa vedem inca o cascada si un gheizer.

Cascada nu m-a prea impresionat. Era mult mai mare decat cele ce le vazusem dar fiind mai aproape de Reykjavik totul era mult mai mai comercial si mai aglomerat. Daca pana acum obiectivele erau relativ pustii, acuma la cascada care era aproapiata de Reykjavik erau zeci de masini si zeci de busuri.

In schimb gheizerul a fost fain, o bula mare albastra si fierbinte (~80 – 100 de grade) care tasneste din adancurile pamantului sus.

 

Dupa gheizer am vazut un parc national unde am facut un mic hike catre o alta cascada. (E mare inflatia de cascade in Islanda)

 

In urmatoarea zi ne-am apucat sa vizitam Reykjavik-ul, care mi s-a parut cel mai curat oras din cate am vazut pana acuma. Am vizitat Harpa, care e cladire operei – foarte moderna facuta din sticla si otel cu geamuri de forma romboida de diverse culori.

 

Dupa, am vizitat un muzeu etnografic in aer liber. Ghidul de acolo era foarte meserias si ne-a explicat cum traiau vikingii pe vremuri. Cum nu prea vezi copaci prin Islanda, apar adaptari foarte specifice. De exemplu, casele se fac din pietre in loc de lemn, iar pietrele se leaga intre ele cu “turf” Turf inseamnaradacina de la iarba cu tot cu pamantul din jurul ei.

Tot din cauza ca nu au lemn iarna, focul se face cu balegar uscat in loc de lemne. Si sa stii ca nu le era prea cald pana sa descopere electricitatea si incalzirea prin apa geotermala in secolul trecut.

Casele’s sunt mici la inaltime si aproape dai cu capu de tavan ceea ce suna surprinzator avand in vedere ca erau case in care locuiau vikingi. Ghidul ne-a explicat ca vikingii nu erau oameni prea inalti asa ca daca te gandesti la viking nu trebuie sa gandesti la o namila de om ci la un om mai scund decat suntem noi acum.

Vikingii erau mai mari comparativ cu Europenii din vremea lor, insa erau mici comparativ cu noi. Motivul: hrana putina, boli, frig. Un corp mare necesita multa hrana pentru a se incalzi si pierde usor caldura. De asta eschimosii sunt foarte mici. Conserva caldura si energia mai bine.

Oricum, mi-a placut mult ghidul. Isi facea teza doctorala pe domeniul respectiv si se vedea ca-i place. Stia sa toarca la fel ca bunica, la fiecare locatie iti dadea sa mirosi chestii gen mancare pusa la afumat ca si pe vremuri. La muzeu se faceau reconstituiri periodice de seri traditionale vikinge. La o reconstituire de genu asta bagau vaca in casa pentru ca mai demult asa se traia.  Aveau camera speciala pentru vaca si animale care era unita direct cu bucataria.

Am decis sa mai vizitam un muzeu dupa asta, insa Sergiu se plictisise si a zis ca merge sa vorbeasca cu tipul de la car rental de oglinda smulsa de vant din ziua 2.

In timp ce eram la muzeu ma suna Sergiu sa-mi zica ca cei de la car rental zic ca masina are vopseaua distrusa si ca tre sa le platim 5000 de euro. Un pic m-a debusolat faza asta si nu am putut sa ma bucur prea mult de al doilea muzeu.

A venit in cele din urma Sergiu cu masina si ne-am dus toti acasa sa povestim de masina si de ce sa facem in legatura cu ea. Se pare ca, in furtuna aia cu vanturi de 200 kph, au fost multe pietricele care au zburat in masina. Le-am auzit noi, dar speram ca n-au facut asa mare paguba. Daca te uitai atent se vedea ca masina e punctata cu negru in anumite locuri dar cum era murdara n-am observat noi anumite chestii de genu: lacul de pe partea unde a fost lovita de vant si pietre s-a dus complet. Practic acum era doar vopsea mata, fara lac de protectie deasupra. Se simtea la atingere si din pacate nu se putea doar da cu un strat de lac peste. Jentile la fel, erau mate, un far era mat si geamurile erau partial mate si nu se ducea mizeria de pe ele daca le spalai. Destul de rau.

Aveam noi asigurarea standard, care e un fel de casco de-al nostru, insa tipul de la car rental a zis ca nu acopera cazuri de genu asta si ca trebuie sa-i platim cam 5000 de euro. Se pare ca masina ce o inchiriasem costa 44000 de euro noua 😐

Au aparut tot felu de discutii cum ca nenea vrea sa ne fure, cum ca asigurarea lui sigur ii plateste, cum ca nu poate costa 5000 de euro un vopsit, o oglinda, niste jenti si un far.

Ne-am decis sa blocam credit-cardul lui Sergiu pana ajungem la o concluzie.

Am dormit toti destul de ingrijorati pana a doua zi.