Se face ora 7 dimineaţa. Soarele ne alarmează natural că ar fi cazul să ne trezim. Hăituiţi de lumină, ieşim din bârlogul nostru de nylon, mormăind ca nişte urşi morocănoşi. Lângă noi, Loganul şi Land Cruiseru stau sfătoşi şi se uită la apele salmastre ale lacului Karakul. În lumina dimineţii, cele două maşini se aseamănă cu doi bătrâni ce s-au întâlnit pentru prima dată şi acum îşi povestesc întreaga viaţă. Curios din fire, trag puţin cu urechea la conversaţia lor. Asist la o oră întreagă de discuţii plictisitoare. Fiecare maşina îşi povesteşte viaţa la modul biografic: de la naşterea în fabrica până în prezent. Povestesc despre cel mai prost şofer, cea mai mare groapa, cel mai fain drum şi multe alte banalităţi. La un moment dat se plictisesc şi conversaţia se mută pe originile lacului albastru, pe malul căruia stau parcate.
Se presupune că, în urmă cu câteva milioane de ani, un meteorit a lovit violent peisajul. În locul impactului s-a format un lac albastru, endoreic, de forma unui plămân uman.
Îmi pot imagina că Loganul nostru, cu simţul fin al unui critic de artă românesc, probabil îi explică Land-Cruiserului că e impresionat de minimalismul estetic al peisajului. Că îl asociază cu un sânge albastru de homar scurs pe o uniformă militărească kaki. Că homarul e sugrumat cu sălbăticie de către soldatul Pamirian, s.a.m.d.
Land-Cruiserul, aristocrat excentric, vine cu o contra-replica. Îi spune că pentru el, Karakul reprezintă expresia avangardist-minimalista a pictorului francez Yves Klein, din tabloul IKB 191. Că e doar o expresie a minimalismului albastru.

Între timp noi ne strângem lucrurile, mai puţin impresionaţi artistic de peisaj decât par a fi maşinile. Mă târăsc în patru labe afară din cort şi mă aşez pe saltea după o noapte de zvârcoleala şi nesomn. Îmi desfac o conservă şi-mi pot imagina cum fantomele peştilor, eliberate din sicriul metalic, înoată spre raiul albastru de lângă noi. În timp ce îmi iau micul dejun îi întreb pe băieţi ce impresii le-a lăsat acest lac montan superb, aşezat la 4000 de metri. Lorand îmi povesteşte că a dârdâit de frig toată noaptea, afară fiind 5 grade. Luci, cu simptome de febră şi o stare generalizată de rău, îmi zice că nu a închis un ochi toată noaptea. De pe feţele lor pot citi că sublimul romantic al peisajului nu ameliorează efectele îngrozitoare ale altitudinii şi frigului. Ce vreau să spun e că, din spatele monitorului, fotografii superbe ne amăgesc şi ne iluzionează cu posibilitatea unui moment perfect într-un peisaj perfect. Cum adesea se întâmplă în viaţă, sublimul e greu de atins. La Karakul peisajul e perfect, momentul lasa de dorit.
După micul dejun, ne luăm rămas bun de la prietenii noştri Cornel şi Crinu, şi ne pornim spre Kyrgyzstan. Circumstanţele întâlnirii noastre neaşteptate cu ei vi le vom povesti în postarea despre Tadjikistan.

Pe drumul spre vamă, întâlnim o maşină răpciugoasă în jurul cărora stau adunaţi nişte localnici.

Unul din ei ne face semne energice să oprim. Ne uităm şi noi puţin sub capota lor dar nu prea avem cu ce să-i ajutăm. Cel mai apropiat service e la sute de kilometri distanţă şi, punându-ne în postura lor dificilă, ne decidem să-i tractam până în vamă. Foarte recunoscători, ne oferă un pepene verde uriaş şi doisprezece biluţe de iaurt uscat numit Kurut. E o gustare tradiţională Kyrgyza delicioasă pentru orice amator de brânzeturi.
Trecem uşor de vamă şi dupa ce salutam capra de munte monument avem parte de o surpriză. Ne întâlnim cu Radu Diaconescu, un călător roman plecat cu bicicletă din Kyrgysztan spre meleagurile natale. La scurt timp după, ne ajung din urmă şi prietenii noştri Cornel şi Crinu cu Land Cruiseru. Bucuroşi de această întâlnire cu adevărat neaşteptată, celebrăm în stil tradiţional cu o slănină şi cu o ţuică. Ei au fost singurii călători romani pe care i-am întâlnit în această excursie de 69 de zile. Genul acesta de coincidenţe te frapează şi te fac să te întrebi: care’s şansele să găseşti alţi romani pe vârful muntelui în Kyrgysztan/Tajikistan? Întrebare la care voi da non-raspunsul obişnuit: “E mică lumea”.

Citeste continuarea povestii aici.

Citeste intamplarile precedente aici.