A fost odata ca niciodata un taram unde se zvonea ca iarba nu creste, ca oameni mai cred in zana maseluta, in elfi si alte creaturi magice, ca paturile scartaie singure de la vremea salbatica de afara si ca, in lungile nopti polare, cerul e pictat in verdele Aurorei Borealis.
Nu stiu de ce, dar am avut mereu o fascinatie legata de Aurora Borealis. Poate o legatura o are faptul ca de mic mi-a placut literatura fantastica iar in subconstient imi doresc sa ajung pentru o vreme intr-un loc magic, departe de orasele atat de real pictate in nuante de gri-beton, gri-asflat, aglomeratie, mizerie si gaze de esapament.
Luata in acest context, Aurora ma intriga la culme pentru ca reprezinta o farama din acel loc “magic” in care vreau sa ajung. Si asa, intrigat fiind, m-am decis sa organizez o calatorie de 10 zile in Islanda, in Februarie 2015, impreuna cu Kriss, Alex, Sorin si Sergiu.
Traseul ce ne-am gandit sa-l facem arata in felul urmator:
10 zile pe meleagurile Islandeze pe coasta de sud-est in timpul iernii, cand sansele de a vedea Aurora sunt mult mai mari datorita noptilor polare lungi.
Dupa ce ne-am documentat putin am ales sa inchiriem o masina pe perioada excursiei deoarece transportul in comun e inexistent in afara capitalei. Unul dintre motive e pentru ca Islanda e o tara mica ca si numar de locuitori (~330k) insa are una din cele mai mari rate de masini pe cap de locuitori din lume. Populatia e in mare parte concentrata in zona capitalei ~200k iar restul oamenilor se gasesc in asezari mici rasfirate. Deci, la o asa demografie, e normal sa nu fie prea multe autobuse in afara capitalei.
Odata facute si rezervarile, ne-am pornit la drum cu astepari mari. Pentru mine a fost unul din cele mai faine calatorii ce le-am facut pana acum si o sa va povestesc intamplarile noastre, in blog-posturile ce urmeaza.
Lucuri ziditoate si folositoare am citit pe pagina dumeavoastra.
Va urez mult spor in in aceasta lucrare.